Cerşetor de fericire
Stând cu inima întinsă
El vroia să o dea în dar
Cuiva care să-l îndrăgească,
Să îi şteargă faţa plânsă,
Rana vie şi deschisă.
Cum se ruga el în genunchi,
Plouat şi bătut de vânt,
Nimeni nu-l vedea oftând,
Nu-l auzea suspinând,
După un sincer legământ
Şi un loc sub soare pe pământ.
Trecătorii mai miloşi
Gândind că e sărman,
Îi aduceau bani şi de mâncare
Dar nicidecum vreo alinare.
Pentru el nu era nicio îndurare
Cu toţi marii înţelepţi şi credincioşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu