Poezii

Cerşind fericire

Cerşetor de fericire

Stând cu inima întinsă

El vroia să o dea în dar

Cuiva care să-l îndrăgească,

Să îi şteargă faţa plânsă,

Rana vie şi deschisă.

Cum se ruga el în genunchi,

Plouat şi bătut de vânt,

Nimeni nu-l vedea oftând,

Nu-l auzea suspinând,

După un sincer legământ

Şi un loc sub soare pe pământ.

Trecătorii mai miloşi 

Gândind că e sărman,

Îi aduceau bani şi de mâncare

Dar nicidecum vreo alinare.

Pentru el nu era nicio îndurare 

Cu toţi marii înţelepţi şi credincioşi.

4, Februarie, 2014,

De-ai şti tu oare?

De-ai şti tu, oare,

Ale tale strimte oase

Cine le-a făcut

Şi vasul tău de lut

Ce mână sfântă le-a umplut..

Şi de-ai şti tu Cine

Ţi-a dăruit din sine

Fire roşii de mătase,

Simţuri între oase,

Fără a dori foloase...

El este Dumnezeu cel Mare.

Iar Maica lui e sfânta care,

Fără a trăda cu o sărutare,

A născut în ieslea oilor

Pe Iisus Hristos al tuturor.

Călăuza sfinţilor,

Iertătorul păcătoşilor,

Către Împărăţia minunată

Ce se va da răsplată,

După fapta cea curată.         

Mergând printre florile de levănţică

Bunicilor mei..

Aseară pe la apus

Mergând printre florile de levănţică

Am văzut o buburuză mică.

În zborul ei s-a dus

Spre cerul senin şi plin de stele

Să vadă visele din ele;

Entuziaşti, copiii şi îndrăgostiţii

Le agaţă încrezători în vechile superstiţii.

Maturi şi înţelepţi,

Bătrânii le-au uitat:

Nu mai au vreme de stat

La privit stelele nopţii.

Şi precum cocorul călător 

Petrec la vremea lor

Ultimele înstelate nopţi

Trecând al cerului sfinte bolţi.     

Glob de sticlă

Sub pleoapa caldă

Glob verde de sticlă.

Fluturii albi, fluturii negri

Acoperă umbrele în gri

Ale florilor pure, care

Cu mireasma dulce scaldă

Lacrimile de durere,

Ale globurilor de sticlă verzi

De sub caldele pleoape.

Oamenii la plâns sunt surzi

Şi la al străinului ţipăt de frică

Un deget în ajutor ei nu ridică.

Maria Ştefanian