Globul de sticlă verde
De sub pleoapa caldă
Globul de sticlă verde
te vede.
Peste pleoapa caldă
Cu aripile acoperă neguri
fluturii negri
Pe sub caldele pleoape
Roua globurilor verzi -
Lacrimi ce nu le vezi.
Oamenii sunt orbi la plâns
Și surzi la ţipătul de frică -
Un deget în ajutor ei nu ridică.
Vis cu fluturi
Eram pe o băncuță de lemn.
Sub cerul senin de vară
Statuia veghea solemn.
Dar soarele râdea așa de blând
La copiii care vioi
Se jucau și alergau râzând.
Tineri de mână, îndrăgostiți
De viață, de tot ce-i frumos,
Prin iarbă alergau fericiți.
Fluturii albi de mătase fină
Zburau printre flori, amețiți
De mireasma lor cea divină.
Soarele boem apunea lent,
Stelele pe rând răsăreau,
Iar ochii savurau un moment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu