Mângâiere

Tatăl, Fiul și cu Sfântul Duh
Au făcut lumină și văzduh,
Punând lumii temelii
Înainte de vecii.

Ei au făcut și nori și soare
Iar din apa curgătoare,
Multe alte ape dulci
Ca să bea din ele prunci.

Însă după tot ce i s-a dat
Omul tot n-a ascultat
Și-a dat binele pe rău
Alegând un fruct, nu alta, zău!

Dar, Tu Doamne, din bunătate,
Vii să ne cureți de păcate
Punând viața pentru noi,
Stând aproape la nevoi.

În ce chip Te-a zămislit Fecioara,
Preacurata Mărioara,
Pe care îngerii o preamăresc
Și așa dulce îi vestesc?

Nașterea Ta, o sărbătoare,
O taină înfiorătoare,
E ca un far ce ne ghidează
Un soare ce luminează.

Dar ce să scriu nu m-aș pricepe
Și nici nu știu cum aș începe
Despre marea Înviere
O, ce dulce mângâiere!