Îmi cresc ramurile dintr-un nor
Care se apleacă în jos cu dor,
De viaţa dulce şi amară
Ce am dus-o ca pe o povară,
Fără să văd că în miezul ei
Stă tot parfumul dulce ca de tei.
Nepreţuind minutul, clipa,
Am căzut în somn în pripa
De a fugi de dânsa –
În loc să vieţuiesc într-ânsa.
Când m-am trezit din somn
M-am făcut că sunt de lemn,
Ca un copac cu frunze verzi;
Dar iarna vine cu zăpezi
Şi mi le dă pe toate jos –
Oare crede că-s de prisos?
17.05.2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu