Ortodoxia

Spre diferență de alte religii creștine, ortodoxia pune la loc de cinste în mod deosebit reprezentările Sfinților cum sunt icoanele și rămășițele pământești ale lor, numite moaște. Ele sunt foarte importante deoarece conform mărturiei multor creștini de peste veacuri acestea au o putere foarte mare în cazuri grele de boală sau alte încercări.
Dacă cinstirea unei icoane reprezintă actul de a comunica verbal și para-verbal cu Sfântul de aceasta reprezentată, pentru a mijloci rugăciunile noastre către Dumnezeu care poate toate câte dorește, am putea spune aproape același lucru despre cinstirea moaștelor.
Diferența ar fi că pentru cineva cu credință mare în acel Sfânt și în Dumnezeu (nu se poate una fără cealaltă) apropierea fizică de moaște îl face pe creștin să aibă o mult mai mare nădejde de izbândă în rugăciune, fără de care ar fi incompletă. Nădejde de izbândă putem avea și fără să fim în fața unei icoane sau moaște, doar că pe unii mai ales în situații critice, acestea îi ajută mult.
Chiar și o rugăciune spusă fără îndrăzneală ar putea fi primită de Dumnezeu, dar a nu crede că Dumnezeu poate face un lucru cu adevărat, a te îndoi de El, face ca rugăciunea să nu funcționeze.
Poți să nu îndrăznești cu toată inima să ceri ceva dar să crezi că Dumnezeu poate, însă e foarte complicat dacă nu crezi deloc.
Simbolul credinței creștine se numește ”Crez” și nu e întâmplător deloc. Poate fi privit ca riscant faptul că nu știi sigur dacă există sau nu, dar dacă era vorba de o știință exactă cum și în ce situații se cunoștea diferența între CREDincioși și cei ce studiază și aplică ȘTIInțele exacte???
Mi s-au întâmplat nenumărate lucruri bune când am crezut în Dumnezeu cu tot sufletul și mi-a fost foarte dificil atunci când am încetat să îl cinstesc. Iar întoarcerea la credință cere foarte multe sacrificii, dar are multe alte beneficii.
Există un citat transmis masiv ”cade de 2 ori și ridică-te de 3 ori”. Eu cunosc acest concept sub o altă formă din surse creștine pe care îl redau liber așa: ori de câte ori veți cădea să nu deznădăjduiți și să cutezați a vă ridica din nou.
De aceea eu Cred în Ortodoxie.
-----------------------
Cazul A: Dacă Dumnezeu există, am avut intuiție bună și (sper să fie așa) răspuns bun la Judecată.
Cazul B: Dacă Dumnezeu nu există, deși aș fi foarte surpinsă că au funcționat toate așa, nu mi-ar părea rău că am ales să fiu creștin ortodox. Nu aș considera că am pierdut ceva pentru că am crezut în basme și am încercat să fac bine în loc de rău, dacă astfel mi-am făcut viața mai frumoasă și mai bună pe pământ.
Și-am încălecat pe-o șea și vă spusei povestea mea.

Eu un pas spre Dumnezeu, Dumnezeu 7 pași spre mine

Ieri seară am mers la o bisericuță din Vitan care nu m-a impresionat cu ceva anume înainte, dar pentru că este în drumul meu, intru uneori să îmi liniștesc sufletul. Nu mai fusesem de curând din diferite motive dar pentru că vroiam să mă rog în tihnă am îndrăznit aseară.
Ar fi de menționat mai înainte de toate că din pricina unor împrejurări mai mult sau mai puțin favorabile, am căpătat îndrăzneală în rugăciuni și credință spre Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul lăcașului de cult despre care am mai scris în trecut. (În prispa bisericii) Aș mai adăuga faptul că deși nu cred că există rugăciune fără răspuns, întotdeauna am găsit alinare și rezolvare rugându-mă Sfântului Mina și chiar în situații de grea încercare. Din acest motiv și în București mi-a plăcut să merg la biserica unde se află moaștele dar nu am mai ajuns de foarte mult timp acolo. Este o biserică de dimensiuni medii în centrul Bucureștiului dar care este mai mereu aglomerată iar eu prefer tihna atunci când mă rog.
Dar să vezi și să nu crezi!
Intrând eu aseară în bisericuța din Vitan, care se pregătea de închidere, și îndreptându-mă spre altar dau ochii (hopa) cu un aranjament special din lemn pe care nu îl văzusem alte dăți. Mă apropii și văd o icoană cu Sfântul Mina. M-am bucurat în sinea mea că ”mi-a ieșit în cale” și văd în partea dreaptă un disc cu ceea ce părea a fi sfinte moaște. Doar că nu era inscripționat pe nicăieri ale cui ar fi, deși era deja evident pentru cineva care frecventează bisericile.
Am întrebat îngijitorul bisericii ale cui sunt pentru că nu le mai văzusem acolo și deși bănuiam, vroiam totuși să fiu sigură. Din pricina faptului că la biserica din centrul Bucureștiului se adună mulți credincioși și e mereu foarte aglomerat au vorbit la Muntele Athos și au primit aceste sfinte moaște ale Sfântului Mina, ocrotitorul Așezămintelor Culturale de Zi Arca din Constanța despre care vă voi vorbi cu altă ocazie.
Mi-ar trebui o multitudine de frumoase cuvinte și nuanțe pentru a exprima trăirea din sufletul meu pentru că așteptam un răspuns la o rugăciune și l-am primit pe măsura nădejdii. Aș vrea să împart și cu alți credincioși această bucurie deoarece a nu vorbi despre asta e ca și cum ar pune cineva cel mai prețios lucru undeva ascuns anume doar pentru sine, când este atât de mare nevoie de acesta în lume.
Dacă vi s-a întâmplat vreodată ceva bun cât de mic și credeți în sufletul vostru că are legătură cu o rugăciune vorbiți despre asta celor din jur pentru că reprezintă faptele sfinților în zilele noastre. Așa se întărește credința în puterea lui Dumnezeu prin care se fac toate și încurajați și pe cei care poate au deznădăjduit.
Rugăciunea nu costă, e greu până o începi dar sufletul e mai ușor apoi și mai vioi.
Rugați-vă cu nădejde pentru voi, pentru cineva drag sau aflat în suferință și veți vedea o schimbare!
Pentru cei care doresc să afle sfintele moaște le puteți cinsti la Biserica Târca Vitan zidită în 1820, acum parțial în restaurare, cu hramul Înălțarea Domnului. Adresa exactă este Calea Vitan 142, București.

Părere

Privind spre trecut
Văd regi, castele şi un scut.
Albume de demult,
Cu fotografii alb-negru şi tumult.

O cutie muzicală, un patefon stricat,
Un disc vechi, un artist uitat.
Versuri celebre pierdute în neant
Din cărţi cu un roşu cant.

Ce contează cine ce-a spus ieri
Când nu rămân nici amintiri.
Lăsăm timpul să alerge grăbit,
Spre zările unui nou infinit.

Totul se desparte în cuvinte,
În silabe, în litere sfinte
Şi în urma lor rămâne tăcere,
Iar în sufletul blând o părere.

Monumentul naturii înţelept

Aripi de fluturi şi flori
Nesperate comori
Sub cer şi pe pământ
Sunt un tainic legământ.

Un copil se joacă vioi.
Râul limpede şuvoi
Se uită la stele şi lună
Adunându-le împreună.

Un covor de frunze aurii
Ne întâmpină între cedri
Spunând - Bun venit, române,
Codrul tău aici rămâne.

Mergem mai departe agale
Şi întâlnim în cale
Bradul cel înalt şi drept
Monumentul naturii înţelept.

Cerşind fericire

Cerşetor de fericire
Stând cu inima întinsă
El vroia să o dea în dar
Cuiva care să-l îndrăgească,
Să îi şteargă faţa plânsă,
Rana vie şi deschisă.

Cum se ruga el în genunchi,
Plouat şi bătut de vânt,
Nimeni nu-l vedea oftând,
Nu-l auzea suspinând,
După un sincer legământ
Şi un loc sub soare pe pământ.

Trecătorii mai miloşi
Gândind că e sărman,
Îi aduceau bani şi de mâncare
Dar nicidecum vreo alinare.
Pentru el nu era nicio îndurare
Cu toţi marii înţelepţi şi credincioşi.

Toamnă, Doamne, cât ești de bună!

Când te-apropii de ogorul meu

Începi ca prin pomii aurii și arămii,

Prin pământul roditor și brun

Să dai răsplată oamenilor gospodari.

Ei cinstesc sosirea ta într-atât, încât,

Anului bisericesc nou capăt au făcut

Și așa e datina de multă vreme, căci,

Sfânta Maria din pruncie te cheamă.

Dar vara, când ai văzut Adormirea Sa înfiorătoare

Ai zorit pasul tău, iar sosirea-ți este cutremurătoare:

Din araci cu frunze late cresc boabe mici, verzi și uscate,

Apoi se prefac toate în boabe mari și dulci de struguri.

Pentru ca omul, mustind din el băutura cea divină

Și sorbind cu un dumicat din Potir, vinul,

Tainic astfel, să se lepede de orice vină

Și să se lecuiască de boli și de păcate.

Dar, iată, Doamne, că toamna bună și dorită,

Nu-i vrednic de dânțuit niciun moment, amurgul.

Căci Sânt'Ion Botezătorul, Înaintemergătorul,

Și-a aflat cruntul sfârșit când prin sabie aspru a fost pierit.

Devii apoi din ce în ce mai nemiloasă, dură,

Cu vânt și furtună, scuturi orice amărâtă făptură.

Totuși nu ești decât o punte de ploaie mai deasă,

Către iarna cea geroasă și mult mai friguroasă.

Aşteptându-l pe Sfântul Valentin

Poezie nou nouţă care vorbeşte despre condiţia celui care îşi caută perechea şi nu o găseşte. Poate îl ajută Sfântul Valentin...

Cerşind fericire

Cerşetor de fericire

Stând cu inima întinsă

El vroia să o dea în dar

Cuiva care să-l îndrăgească,

Să îi şteargă faţa plânsă,

Rana vie şi deschisă.....

http://stefanianmaria.blogspot.ro/p/poezii.html